Erasmus?!

"Erasmus+ este un program pentru educație, formare, tineret și sport în Europ ce ofera tinerilor posibilitatea de a studia, de a se forma și de a dobândi experiență în străinătate." (https://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/node_ro)

Eu m-am înscris in acest program și am fost acceptată însă din mai multe motive am hotărât să nu particip însă consider ca este un program foarte interesant și m-am gândit că ar fi util să împărtășesc din experiența Iulianei Suciu (trebuie să o urmăriți pe Instagram neapărat deoarece este o persoana foarte talentata și foarte faină @idle.gonefishing, e o sursă de inspirație forte bună) care a participat in acest an in acest program. Mai jos găsiți întrebările mele si răspunsurile ei despre această experiență.

1.Spune-mi ceva despre tine.

Nu prea am idee cum se prezintă cineva clar si succint dar presupun că faptul că sunt înca studentă spune deja mare parte, adică mai am încă luxul să închi ochii la realitate și să alerg mai mult după idei decât după responsabilități. Momentan, aștept să văd ce se va alege de ultimul an al masteratului care o să/ sau cel puțin aș spera să înceapă în toamna asta. UBB, teatru & film, cam ăsta e decorul în ultima vreme. Ca să ajung aici am tecut pe la Pictură în licență prin Timișoara, București, acum la master Cluj și am zis să mai fug o dată, așa că am mai schimbat un autocar și pentru 5 luni m-am cuibărit în Budapesta cu un semestru de Erasmus.

2.Cum de ai vrut să mergi cu Erasmus?

Să merg în Erasmus era un gând mai vechi dar în licență cumva nu am simțit neapărat nevoia. La pictură e și sistemul diferit, cu atelier, cu profesorul de clasă. La master am trecut la un profil teoretic (Arte Performative și Film) și cumva m-am simțit mai liberă să plec. Nu că aș fi fost obligată înainte să rămân dar mă simțeam mai atașată de colectiv și de toată atmosfera, simțeam că pierd ceva dacă plec. Și la master e ok, nu mă plâng, și cu toate că am stat doar un semestru în Cluj, de data asta dorul de ducă a fost mai puternic...și poate a plusat și ideea că în curând e capăt de linie si dacă nu încerc acum, foarte probabil nu o să mai am când.

3.Ce te-a făcut să alegi facultatea x și țara/orașul y?

Legat de oraș alegerea nu a fost foarte grea. Facultatea de Teatru și Film nu are chiar atât de multe acorduri. Apoi am mai luat în considerare unde aveau nivel de masterat plus locurile în care e posibil să trăiești din bursa Erasmus, așa că opțiunile, lucru fericit petru cineva nehotărât cronic ca mine, s-au rezumat de fapt la două. Polonia si Ungaria, unde am mai adăugat o mică obsesie cu regizorul Bela Tarr, așa pe bilet numai Budapesta mai putea scrie.

4. Cum ți s-ar părut schimbarea și cum te-ai adăpat?

Aici cred că pot să împart în două direcții principale. Una e legată de orașul în sine. Budapesta mi-a devenit un oraș foarte drag. A fost primul în care am găsit colțișoare care mi-au amintit de toate orașele în care am stat, desigur cu o multitudine de nuanțe noi de descoperit. Pentru mine e un fel de Cluj mai mare, în sensul în care sunt similaităti în arhitectură și sincer în afară de limbă și suprafață are și ca sentiment ceva ușor comun. Sunt locuri pentru toate gusturișe și preferințele. E plăcut și doar să hoinărești pe străzi sau să intri în cafenele, dintre care multe par din secolul trecut ceea ce pentru mine e ca o gură de aer de la decorurile lanțurilor de cafenele. Nu o să dau nume și nu o să arunc cu pietre pentru că, până la urmă, e vorba de gustruri. A, și încă ceva ca, ca o ultimă comparație, imaginează-ți că ești în Cluj dar poți să megi mult mai lejer cu bicicleta, Budapesta nu are atâtea dealuri și sunt mult mai multe piste amenajate. Alftel, oamenii sunt simpatici și cel puțin din frântura pe care am văzut-o eu, și dacă nu știau engleză, tot am dat din mâini si până la urmă tot ne-am înțeles.

Apoi legat de facultate, eu am fost studenta la Színház - és Filmművészeti Egyetem (SZFE). Cred că fiecare universitate gestionează diferit modul în care studenții Erasmus sunt integrați. Aici sistemul era cam așa: toți studentii, indiferent de an/ciclu de învățământ, pot alege oricare din cursurile oferite (preselectate, de sigur, înainte de plecare). Dar ideea e că nu există cursuri pe ani. Și sunt puse la un loc cele de teatru cu cele de film. Ideea e că în afara de facultatea de acasă, nu ai restricții, nu trebuie să ai un nivel pentru a participa (poate la cele de actorie e mai dificil). Partea bună e că așa oferă exclusiv cursuri în engleză. Desigur dacă ști maghiară ești liber să participi și la cursurile pe care le urmează studenții lor permanenți. Deci am fost colegă cu oameni de la anul unu licență până la anul unu master, de la profiluri de teatru, teorie de film și practică. Partea bună e că întâlnești oameni cu pregătiri variate așa că apar în mod clar abordări diferite. Unul din singurele dezavantaje e că, dacă nu sunt suficienți studenți strânși pentru un curs ești obligat să schimbi opțiunea. Presupun că Erasmusul e o ramură mai complicat de gestionat și petrnu universități pentru că sunt multe variabile. Oricum, cred că SZFE a cântărit compromisurile corect, cel puțin în majoritate, și cel puși mie mi s-a potrivit sistemul lor. Și o ultimă adăugire, dar poate cea mai importantă, precizând că uneori mă simt mai norocoasă de cât aș merita, am avut parte de colegi care mi-au devenit exrtem de dragi; iar în ceea ce privește personalul facultății, din nou, am doar cuvinte de bine. Personalul administrativ a fost rabdător și grijului iar profesorii pe care i-am avut sunt oameni tineri, deschiși și am simțit că sunt acolo petnru noi, că încearcă să ne învețe ceva care să ne întregească întru-un fel sau altul.

5.Cum te-a schimbat Erasmus? Sau cum te-a ajutat?

Sincer nu mă simt neapărat schimbată. Mă bucur doar că am putut să mai întind aluatul din care sunt făcută. Mă bucur că mi-am ieșit din zona de confort. Știu că e clișeic dar vrei sau nu, se cam întâmplă cand nu ești în situații familiare. Altfel, s-a mai adăugat un loc la harta orașelor care mi-au fost casă temporar. Poate un aspect asupra căruia nu prea am meditat înainte e comunitatea studențească și o anumită responsabilitate, unitate și implicare a studenților în dezvoltatrea facultății. Datorită unor schimbăti politice, mai multe universități din Ungaria, printre care și SZFE, riscă să își piardă autoritatea în conducere și să fie manipulate politic. M-a surprins răspunsul extrem de unitar, rapid și pertinent din partea studenților îmreună cu cel al profesorilor. Cumva am fost ignorantă la aspectele de genul acesta. Cred că, chiar dacă aproape de finalul studiilor, m-a impresionat si m-a facut alertă la o conștiință a unei comunități mai largi, m-a facut să ma gândesc mai departe de clasa/atelierul din care fac parte.

6.Cum a fost experiența per total? Cum a fost perioada de pandemie?

Per total a fost o expetință fără care acum nu mă pot imagina. Într-un fel straniu, mă bucur că m-a prins pandemia acolo. Desigur, îmi pare rău că a fost cam ciuntită toată treaba asta dar pe de altă parte ceva a părut extrem de natural. Cred că a ajutat și colectivul. Profesorii ne întrebau mereu cum suntem și au găsit metode să tranfsorme situația în ceva ce să rămână totuși practic dar să se și adapteze limitărilor impuse de învățământul online și de stările noastre, a căror alunecări și viraje bruște presupun că sunt cunoscute de totă lumea blocată în fața ecranelor. Norocul a fost și că acolo restricțiile nu au fost atât de aspre precum au fost aici. De exemplu am putut să ies pe stradă pe totă perioada fără limitări de timp sau distanță față de domiciuliu, și apoi și redeschiderea teraselor/magazilenor etc. a avut loc cu ceva timp mai repede decât acasă. Cred că lejeritatea unor aspecte a lăsat să se mai păstreze o parte din gustul primei părți a semestrului când încă nu eram afectați de pandemie.

7.Cum a fost revenirea acasă?

Cu revenirea acasă iar am avut noroc. Semestrul s-a terminat chiar după ce s-au redeschis granițele și s-au ridicat restricțiile de izolare la întoarcerea în țara. Vreau să menționez și că la început, când s-au închis granițele etc. ni s-a dat opțiunea să ne întoarcem în țară chiar dacă continuam studiile în cadrul Erasmus. Am apreciat că ni s-a oferit libertatea să alegem și nu am fost obligați nici în legătură cu locația și nici nu au fost întrerupte mobilitățile.

8. Ai repeta experiența? O recomanzi?

Cu siguranță as repeta experinența. A fost pentru mine o combinație foarte fericită de mediu și oameni cu care consider că m-am potrivit aproape instant. Nu am pățit mereu asta în studenție dar cumva, de data asta, parcă am intrat întru-un costum care a fost croit pentru mine. S-a meritat cu tote că a început nebunia asta și de fapt sper să se redreseze situția, pentru că dacă lucrurile ar reveni la normal aș mai putea strecura încă un semestru anul următor!

Procesul de aplicare a fost destul de simplu și lipsit de încurcături. Facultatea a anunțat deschiderea selecțiilor pe site-ul web. Cu un dosar, câteva drumuri la xerox, o scrisoare de intenție, un interviu pentru limbă și un e-amil la facultatea gazdă totul era pe roate. Merită câteva ore de birocrație pentru ce urmează. Biroul UBB Erasmus primește o mare mulțumire din partea mea!

Dacă vă hotărați să vă înscrieți baftă și dacă ați fost acceptați distracție plăcută!

Imaginile din colaje sunt realizate de Iuliana.